Viaggiare con la mente e con il cuore


 

POESIA

'U TAVERNARU

 

Vogliamo proporvi una poesia di Giuseppe Monaldo,tratto dal libro Memorie e Fantasie edito da frama sud di chiaravalle centrale(cz) a cura di A. Servello.(Pasquale e Pino)

Cu 'na stilla e 'nu varrili

d'acqua tinta cu lu vinu,

fare pò lu signurinu

tavernaru cu' si fa.

Specialmente mo' chi tene

bravi accunti cu la mappa,

lu dinaru ch'ijhu acchiappa

numerare cu' lu po'?

Lu tamarru,appena scura,

cu lu tuocciu e la lanterna,

luoccu luoccu,a la taverna

pemmu ciurra si 'nda va.

Lu dinaru ch'ogni juornu

fatigandu si procura

'ntra lu spaziu de menz'ura

si lu frùscia tuttu jhà.

Non si sturda s'ha mujjera,s'ha fijuoli,mamma o tata,

mu si scula la cannata

sulu penza e nenta cchjù.

E,curcatu panza 'n aria,

doppu s'inchje lu trippuni

canta alliegru 'sta canzuni

chi la dicu,mu si sa:

si non siti varvajanni;

piparia de li malanni

è 'stu vinu ch'ene ccà!

Vinu russu de li Cuosti,

Romatisi e Hjalandaru

è lu sulu gran riparu

de li guai e malatì.

La cotrara ch'è bizzarra,

cuomu a mula chi cacija,

chistu vinu chi zizzija

pecurejha ti la fa.

Miejju fare la sciamberga

a vui,mastri tavernari,

ca mu sciagri li dinari

a scilò de spezzarì.

E perciò dinari a lava

fa cu' vinde vinu acquatu;

campa alliegru e riposatu,

guai pe d'ijhu non 'nci nd'ha.

Cu raggiuni 'n uomu viecchju

dassau scrittu 'n testamientu:

tavernaru fatti tu.

Si t'incrisce la taverna.

'n'atra strata mo' ti 'mparu:

o rimitu,o mulinaru,

scijji lu miejju ch'è>.