
Viaggiare con la mente e con il cuore
POESIA
'U TAVERNARU
Vogliamo proporvi una poesia di Giuseppe Monaldo,tratto dal libro Memorie e Fantasie edito da frama sud di chiaravalle centrale(cz) a cura di A. Servello.(Pasquale e Pino)
Cu 'na stilla e 'nu varrili
d'acqua tinta cu lu vinu,
fare pò lu signurinu
tavernaru cu' si fa.
Specialmente mo' chi tene
bravi accunti cu la mappa,
lu dinaru ch'ijhu acchiappa
numerare cu' lu po'?
Lu tamarru,appena scura,
cu lu tuocciu e la lanterna,
luoccu luoccu,a la taverna
pemmu ciurra si 'nda va.
Lu dinaru ch'ogni juornu
fatigandu si procura
'ntra lu spaziu de menz'ura
si lu frùscia tuttu jhà.
Non si sturda s'ha mujjera,s'ha fijuoli,mamma o tata,
mu si scula la cannata
sulu penza e nenta cchjù.
E,curcatu panza 'n aria,
doppu s'inchje lu trippuni
canta alliegru 'sta canzuni
chi la dicu,mu si sa:
si non siti varvajanni;
piparia de li malanni
è 'stu vinu ch'ene ccà!
Vinu russu de li Cuosti,
Romatisi e Hjalandaru
è lu sulu gran riparu
de li guai e malatì.
La cotrara ch'è bizzarra,
cuomu a mula chi cacija,
chistu vinu chi zizzija
pecurejha ti la fa.
Miejju fare la sciamberga
a vui,mastri tavernari,
ca mu sciagri li dinari
a scilò de spezzarì.
E perciò dinari a lava
fa cu' vinde vinu acquatu;
campa alliegru e riposatu,
guai pe d'ijhu non 'nci nd'ha.
Cu raggiuni 'n uomu viecchju
dassau scrittu 'n testamientu:
tavernaru fatti tu.
Si t'incrisce la taverna.
'n'atra strata mo' ti 'mparu:
o rimitu,o mulinaru,
scijji lu miejju ch'è>.